Noul Cod contraventional si siguranta rutiera

Noul Cod Contravenţional a adus multe noutăţi benefice siguranţei ruriere, dar şi multe dezamăgiri la subiect.
Beneficiile pentru conducătorii de vehicule sunt în faptul că a fost iniţiată, consider eu, formarea unui sistem de atragere a acestuia la o conclucrare cu autorităţile statului, prin crearea unor facilităţi la achitarea sancţiunilor aplicate, fără a se prezenta la autoritatea de aplicare a sancţiunii şi mă refer la alin. (3), art. 32 din Cod care spune că contravenientul este în drept să achite jumătate din amenda stabilită dacă o plăteşte în cel mult 72 de ore din momentul stabilirii ei. În acest caz, se consideră că sancţiunea amenzii este executată integral. Şi în aceiaşi ordine de idei, primind “biscuiţii”, conform zicalei, trebuie să fim conştienţi şi de “biciuşcă”, prin faptul că cel ce încalcă, va fi obligat la plata amenzii în decursul a 30 de zile de la data stabilirii ei. În caz contrar, instanţa de judecată o poate înlocui, după caz, cu amendă în mărime dublă, suspendarea permisului de conducere de la 6 luni la un an, muncă neremunerată în folosul comunităţii sau arest contravenţional, de până la 30 de zile, conform alin. (4) al aceluiaşi articol. Consider că aceste prevederi sunt în favoarea celor ce respectă legea, în orice situaţie de reglementare şi vor pune la respect pe unii din trafic. Mai mult, prima prevedere, consider că este un pas important în folosul unui subiect foarte important, numit corupţie, referindu-mă la faptul de a nu achita amenda “la locul faptei”, deci de a corupe poliţistul, ci de a merge la Bancă şi a achita jumate din amenda minimă prevăzută de Cod.
O altă inovaţie benefică pentru siguranţa rutieră pe drumurile publice constă în introducerea aplicării punctelor de penalizare pentru încălcarea regulilor de circulaţie, fapt, ce va impune o anumită ordine, dar şi, în cazul când nu va fi impus un mecanism clar de aplicare a acestora – va provoca o corupere masivă în stradă.
O altă parte a monedei, în sensul dat este că la scrierea capitolului VIII din acest Cod, ce se referă strict la siguranţa rutieră, nu s-a făcut o analiză detaliată a tipurilor de încălcări existente în regimul de circulaţie, mai cu seamă o corelare clară şi transparentă cu noul Regulament a circulaţiei rutiere.
Varianta iniţială a Legii siguranţei traficului rutier, al cărei unul din autori am fost, fiind concepută ca o formă de cod rutier, a prevăzut în anexe şi descrierea a peste 150 tipuri de încălcări de reguli de circulaţie rutieră, ca actualul Cod, practic repetând aceiaşi formă de descriere ca în Codul precedent, cu mici excepţii, a inclus pedeapsa contravenţională pentru un şir de circa 60 tipuri de încălcări, fapt ce nu va schimba practic cu nimic situaţia relaţiei dintre agentul constatator (poliţistul rutier) şi conducătorul auto, fiindcă primul este pus în situaţia de a califica personal o încălcare, care nu este expres descrisă de Cod, iar cel din urmă o va contesta, fiind corect din punct de vedere juridic.
Chiar şi din punct de vedere a severităţii sancţiunilor şi aplicării pedepselor ar fi fost cazul să se analizeze statisticile poliţiei rutiere, referindu-mă la încălcările generatoare de accidente, indicele de gravitate a acestora, etc. Necătând la faptul că tamponarea de pietoni este o cauzalitate cu numărul unu în „topul” accidenelor grave, constituind cifra de 1079 accidente, ce constituie 37,6 la sută din numărul total de accidente comise în anul 2008, după gravitatea urmărilor acestor accidente, având unul din efectele cele mai grave, cu un indice de gravitate în jur de 19,0 (indicele de gravitate este calculat din raportul numărului decedaţilor la 100 răniţi), mărimea amenzii însă este net mai mică pentru o asemenea încălcare, faţă de marea parte a încălcărilor incluse în Cod.
În acelaşi context, în topul încălcărilor ce au stat la baza învinuirii de comitere a accidentelor de circulaţie stau:
- depăşirea vitezei stabilite –25,3 la sută din toate accidentele comise din vina factorului uman;
- viteză neadecvată vizibilităţii, condiţiilor, situaţiei rutiere - 23,2 la sută;
- trecerea pasajelor pentru pietoni – 11,0 la sută;
- prioritatea de trecere a intersecţiilor – 10,6 la sută;
- conducerea transportului sub influienţa alcoolului - 10,2 la sută;
- începerea deplasării, schimbarea direcţiei de mers, manevrarea - 6,4 la sută.
Aceste cifre şi o mică analiză ne aduc la concluzia că clasamentul pericolului în circulaţie este următorul:
1. viteza neregulamentară
2. încălcarea regulilor de trecere a pasajelor de trecere pentru pietoni de către conducătorii de vehicule
3. traversarea neregulamentară a intersecţiilor (atât dirijate, cât şi nedirijate)
4. conducere sub incluenţa băuturilor alcoolice
5. manevrarea neregulamentară
6. tamponarea între vehicule şi în obstacole.
Însă, după sancţiunea numită, prevederile noului Cod contravenţional impun următoarea clasificare:
1. conducere sub incluenţa băuturilor alcoolice, încredinţarea conducerii unei asemenea persoane şi eschivarea de la controlul alcoolemiei
2. părăsirea locului accidentului de circulaţie
3. conducerea autovehiculului pe o persoană căreia i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule sau încredinţarea conducerii unei asemenea persoane
4. depăşirea vitezei de circulaţie stabilită pe sectorul respectiv de drum mai mult de 40 km/h, etc.
5. încălcarea regulilor şi dispoziţiilor din Regulamentul circulaţiei rutiere care a generat o situaţie de accident, etc.
Şi ca exemplu, conducerea vehiculului de către o persoană privată de dreptul de a conduce vehicule, care desigur este o încălcare destul de gravă, dar nu are valoare în statisticile accidentelor de circulaţie – va fi sancţionată cu până la 3000 lei, iar fapta că nu s-a cedat trecerea pietonilor la trecerea regulamentară, care ca gravitate poate fi încadrată ca crearea unei sutuaţii de accident şi este prima cauză de accidente – va fi sancţionată cu o amendă de până la 200 lei.
Deci, descrierea şi severitatea încălcărilor este diferită, ce argumentează faptul că nu sa analizat statisticele şi gravitatea încălcărilor.
Şi să exemplificăm:
În noul Cod contravenţional, ca bunăoară şi în cel vechi, există doar o prevedere ce se referă la trecerea neregulamentară prin intersecţia cu circulaţie dirijată prin semafoare. Practica europeană sau comunitară, dacă doriţi, diferenţiaţă acest subiect prin mai multe poziţii, care pe cale de consecinţă sunt valabile şi pentru Republica Moldova, pe care le voi specifica din experienţa şi studiile în domeniu efectuate, precum şi a discuţiilor cu poliţişti rutieri, şi anume:
Alin. (1) al pct. 20 din Regulamentul circulaţiei rutiere ne spune că la semnalul de culoare roşie se interzice trecerea. Deci, la semnalul roşu în funcţiune al semaforului vehiculele vor fi oprite înaintea liniei de oprire (indicatorului de orientare “loc de oprire”) sau înaintea trecerii marcate pentru pietoni, iar în lipsa acestora  imediat înaintea semaforului. Dacă semaforul este suspendat deasupra sau plasat pe cealaltă parte a intersecţiei, în lipsa liniei de oprire (indicatorului de orientare “loc de oprire”) sau a trecerii marcate pentru pietoni, vehiculele vor fi oprite în faţa intersecţiei, fără a crea obstacole pietonilor.
Deci, din acest alineat se înţelege că, în cazul când conducătorul auto încalcă prevederile acestui punct, acesta trebuie sancţionat, deoarece a trecut de zona de interzicere a semaforului cu culoarea roşie în funcţiune. În acest context, pentru a clarifica strict încălcările şi a nu permite interpretarea greşită a acesteia de către poliţist, era cazul de introducere a unei sancţiuni, precum:
1. trecerea peste linia marcajului de oprire sau indicatorului de orientare “loc de oprire”, marcajului de oprire în faţa trecerii marcate pentru pietoni sau de bara semaforul cu culoarea roşie în funcţiune a semaforului.
O altă interzicere specificată de alin. (2) al aceluiaşi punct, interzice intrarea în intersecţie la culorile roşie şi galbenă în funcţiune a semaforului, ca expres să expun şi încălcarea:
2. intrarea în intersecţie la culorile roşie-galbenă în funcţiune concomitentă a semaforului.
O altă regulă impusă, este şi prevederea lit. (a şi b) din alin. (7) al art. 20 este că la apariţia semnalului verde, conducătorii de vehicule pot să înceapă deplasarea numai după ce s-au asigurat că prin aceasta nu creează obstacole vehiculelor antrenate deja în trecerea intersecţiei, indiferent de direcţia lor de mers, precum şi pietonilor care finalizează traversarea carosabilului. În acest sens, conducătorii de vehicule nu vor intra în intersecţie, în cazul în care circulaţia în direcţia de deplasare este dificilă sau blocată, iar încălcarea ar fi:
3. Intrarea în intersecţia la culoarea verde a semaforului, în cazul în care circulaţia în direcţia de deplasare este dificilă sau blocată, fără a se asigura că prin aceasta nu creează obstacole vehiculelor antrenate deja în trecerea intersecţiei.
Din experienţa personal cred că mai prezintă interes şi o asemeneamanevră mai mult “autohtonă”, cum ar fi depăşirea coloanelor de vehicule oprite la culoarea roşie a semaforului, ca exemplu concret, intersecţia bd. Ismail cu bd. Cantemir, unde pe bd. Ismail este permanent blocată circulaţia, fapt ce se întâmplă anume din cauza depăşirii coloanei ce aşteaptă la culoarea roşie în funcţiune a semaforului pentru a se deplasa pe direcţia sec. Ciocana.
4. Depăşirea coloanelor de vehicule oprite la culoarea roşie a semaforului sau la trecerile la nivel cu calea ferată.
Iată doar într-o mică analiză am stabilit 4 încălcări practice, ce au loc permanent pe străzile oraşelor noastre, pe când Codul contravenţional ne indică doar una. Acest fapt crează mari impedimente în activitatea poliţiştilor rutier, şi satisfacţia sau bătăi de cap ale conducătorilor auto.
Deci, ca concluzie, cred că corupţia în acest domeniu va fi încă mult timp la ea acasă, anume din motivul că cel ce face legea în stradă va putea şi în continuare (cum a făcut-o şi până acum) să inventeze şi aplice pedepse la bunul său plac.

Ilie Bricicaru,
expert