În articolul din 30 noiembrie 2009 am scris despre sistemul de pregătire, „scăpând” un compartiment al acestuia cum este insăşi procedura pregătirii şi influenţa acesteia asupra persoanei.

Cu referire la curicula de pregătire a conducătorilor de autovehicule, cea existentă este foarte întortocheată şi neeficientă pentru cei ce vor să deprindă conducerea unui autovehicul şi vom încerca demonstrarea celor expuse doar pe categoria de autovehicule cea mai solicitată – autoturisme (categoria B).

Curicula actuală, aprobată prin ordin al Ministerului educaţiei, prevede 220 ore de pregătire într-un termen stabilit de 90 zile, dintre care 180 (81,8%) sunt ore de teorie, altele 40 (18,2%) sunt lecţii practice.

Ţara	Total ore	Теоrie		Practice		% ACR
		ore	%	ore	%
Каzahstan	268	222	82,8	40	17,2	17,2
Lituania	240	210	87,5	30	12,5	15,6
Moldova	220	180	81,8	40	18,2	14,0
Estonia	194	184	94,8	10	5,2	13,7
Rusia	138	106	69,9	32	30,1	15,0
Letonia	136	112	82,4	24	17,6	15,2
Cehia	83	45	54,2	38	45,8	17,3
Polonia	80	60	75,0	20	25,0	12,4
Norvegia	68	38	55,9	30	44,1	15,1
Ungaria	60	30	50,0	30	50,0	13,5
România	60	30	50,0	30	50,0	12,4
Finlanda	50	20	40,0	30	60,0	15,2
Elveţia	50	20	40,0	30	60,0	16,4
Germania	49	24	49,0	25	51,0	22,6

Cred că este foarte important de a se cunoaşte care este practica internaţională la subiect şi o prezentăm în tabelul ataşat:

Deci, atât la numărul total de ore, cât şi pe raportul teorie-practică deţinem primele poziţii de studiere a ceea ce înseamnă formarea unui conducător auto. De ce atunci, conform statiştilor accidentelor de circulaţie, stăm atât de prost la calitatea acestei pregătiri?

Cred că răspunsul l-am oferit prin analiza de mai sus, dar vrem să mai atrageţi atenţia asupra ultimei coloane a acestui tabel, în care sunt prezentate date statistice privind implicarea „începătorilor” în accidentele de circulaţie şi este clară o situaţie, că numărul de ore de pregătire nu influenţează practic asupra comportamentului şi siguranţei lor pe drumurile publice. Este straniu că în ţări cu un număr mai mare de ore de pregătire, raportul celor implicaţi în accidente este mai mare ca în statele cu un număr mai mic de ore de pregătire, ce ne determină să facem o supoziţie că numărul orelor şi durata de pregătire nu acţionează asupra comportamentului şi calităţii şofatului celor pregătiţi. Însă se observă o tendinţă destul de clară, că în ţările în care raportul dintre numărul de ore practice cu cele teoretice se egalează, trend-ul accidentelor se schimbă.

Concluziile la acest capitol ar fi următoarele:

Ø numărul total al orelor de pregătire să fie stabilit în limitele maxime de 100 ore, dintre care raportul celor teoretice cu cele practice să fie cu aproximaţie de 50/50;

Ø conceptul de studii teoretice să fie bazat în general pe aspectul de seminare, profesorul fiind doar cel ce monitorizează şi ajută procesului de studiere şi de apreciere a cunoştinţelor. În acest sens, este foarte important ca din punct de vedere normativ, aceste şcoli să fie puse în condiţii foarte clare şi rigide, inclusiv ca rezultat final al activităţii acestora;

Ø inclusiv şi urmare primelor două poziţii, trebuie instituită o monitorizare foarte clară şi transparentă din punct de vedere statistic al rezultatelor didactice, de către autoritatea de organizare şi desfăşurare a examenului pentru obţinerea permisului de conducere, care ar furniza datele privind reuşita pe şcoli autorităţilor ce autorizează activitatea instituţiei şi monitorizează procesul educaţional cu scopul de acţiona prompt, lucruri, iarăşi stabilite foarte clar şi transparent în legislaţie;

Ø stabilirea unor principii moderne la capitolul dotării logistice a acestor şcoli, ce le-ar permite să se dezvolte şi să avanseze în procesul educaţional.

Credem că cele propuse sunt necesităţi stringente, care vor influenţa benefic asupra activităţii şcolilor de pregătire a conducătorilor de autovehicule, calităţii pregătirii şi implicit asupra situaţiei în traficul rutier. Aici voi mai interveni cu o precizare, că situaţia în trafic cu referire la „începători” depinde, în mare măsură şi de prevenţia din trafic, care este strict necesară, mai cu seamă pentru această categorie de participanţi la trafic.